De prin 2008, numărul polițiștilor care zic că dirijează circulația pe drumurile publice s-a înmulțit mai ceva ca ciupercile după ploaie, printr-un artificiu administrativ „prea ca la țară”.
Polițiști rutieri făcuți la apelul bocancilor, dar cu adeverință de „Ia-mă, nene”
Instanțele de judecată din România sunt sufocate, la ora actuală, de contestațiile și numeroasele procese-verbale privind încălcarea prevederilor legale în circulația pe drumurile publice. De ce s-a ajuns aici? Foarte simplu. Pentru că în august 2008, inspectorul general al Poliției Române de la acea vreme, chestorul Gheorghe Popa, a emis dispoziția nr.50 din 20.08.2008 privind desemnarea polițiștilor rutieri (vezi documentul).
Dispozitia-IGPR-nr.-50-2008-privind-desemnarea-politistilor-rutieri-20231217202135
Prin această dispoziție, o mulțime de polițiști de la pază și ordine au devenit, peste noapte, polițiști rutieri, după ce „au urmat o sesiune de instruire în domeniul poliției rutiere și li s-a eliberat o adeverință în acest sens”.
Practic, polițiștii de la pază și ordine s-au trezit, peste noapte, pe baza unei adeverințe, că au și „atribuții de îndrumare, supraveghere și control al respectării normelor privind circulația pe drumurile publice”.
Astfel, s-a ajuns ca noii hingheri ai circulației, proveniți din polițiștii de la pază și ordine, să oprească mașinile ca și cum le-ar face semn de „Ia-mă, nene” ori stând la pândă, precum vânătorii.
Ca atare, numărul abuzurilor săvârșite de polițiștii rutieri a explodat, ca urmare a noilor „profesioniști” de la circulație, școliți la apelul bocancilor, fapt pentru care contestarea proceselor verbale a sufocat instanțele din România. Practic, polițiștii care trebuiau să se ocupe de hoți și infractori au ajuns să vâneze șoferii care nu respectă regulile de circulație. Dar fac bani, fie pentru ei, fie pentru bugetul de stat?
