În ultimii zeci de ani, România a fost condusă exclusiv de o clasă politică pro-UE, formată din tehnocrați și progresiști, ultimii 7 prim-miniștri au fost de la PNL, care par să trateze guvernarea țării ca pe un proiect corporatist. Ei nu gândesc strategic pentru viitorul națiunii, ci execută cu slugărnicie un „to-do list” primit de la Bruxelles, Paris, Berlin sau Washington. Pentru ei, România nu este o țară cu istorie, cu interese proprii și cu un popor care merită suveranitate reală, ci un teritoriu ce trebuie aliniat la o agendă externă.
‼️‼️ NU recunoaștem ca președinte al României pe marioneta retardă Nicușor Dan! Români, boicotați această făcătură, care ne face țara de râs! NU românii l-au votat pe Nicusoroș – cu unele excepții de persoane infantile, manipulabile și chiar idioate – ci l-au ajutat Maia Soroș, Emanuel Macrou și trădătorii de la B.E.C. și CCR!
La închisoare cu cei care au fraudat alegerile!
Acești pro-UEropeni de serviciu au o trăsătură comună: lipsa totală de capacitate de a lua decizii autonome. Nu au experiența istorică, nu au profunzimea culturală și, cel mai grav, nu au dragostea de țară necesară unui adevărat om de stat. Ei au fost formați în medii corporatiste sau în ONG-uri finanțate din străinătate, unde succesul se măsoară prin conformism și prin îndeplinirea indicatorilor KPI. Exact ca un middle-manager la o multinațională, primesc task-uri, jaloane, deadline-uri și rapoarte de progres. Iar ei execută. Fără întrebări. Fără adaptare la realitățile românești. Fără curaj.
Când vine vorba de agricultură, energie, migrație, educație sau familie, soluțiile lor sunt copiate fidel din manualul progresist european. Dacă Bruxelles-ul impune Green Deal-ul, ei îl aplică riguros, chiar dacă asta înseamnă distrugerea fermierilor români și dependența energetică față de surse instabile. Dacă agenda include „diversitate” și politici de gen, ei o promovează cu entuziasm, deși societatea românească este profund atașată de valorile tradiționale, de familie naturală și de identitatea națională. Dacă vine o directivă despre migrație, ei deschid porțile fără să clipească, ignorând consecințele sociale și culturale pe termen lung.
Aceasta nu este guvernare. Este administrare colonială soft. Este management de filială.
Un stat național nu se conduce după un checklist trimis de la centru. O țară nu este o corporație listată la bursă, unde singurul obiectiv este îndeplinirea target-urilor trimestriale și creșterea satisfacției acționarilor externi. O națiune are nevoie de conducători care să înțeleagă specificul poporului său – istoria, mentalitatea, resursele, vulnerabilitățile și aspirațiile sale profunde. Are nevoie de oameni care pun interesul național mai presus de cariera lor personală și de laudele primite la summiturile europene.
Progresiștii pro-UE din România, în special cei din haita USR, suferă de o dublă deficiență gravă: pe de o parte, lipsa de cunoștințe reale de guvernare (mulți vin din medii academice abstracte sau din activism), iar pe de altă parte, absența atașamentului patriotic față de România. Pentru ei, „a fi european” înseamnă a te rușina de tot ce este specific românesc – de la valorile conservatoare la suveranitatea națională. Ei văd țara ca pe un proiect de modernizare urgentă, în care tradiția, credința și identitatea sunt obstacole ce trebuie depășite cât mai repede.
Istoria ne-a arătat însă că națiunile care și-au păstrat suveranitatea decizională, care au avut elite cu coloană vertebrală și dragoste de neam, au reușit să prospere. Cele care s-au mulțumit să execute ordine externe au devenit periferii docile, surse de mână de lucru ieftină și piețe de desfacere.
România nu are nevoie de executanți zeloși ai agendelor străine. Are nevoie de lideri care gândesc în primul rând pentru București, nu pentru Bruxelles. De oameni care înțeleg că o țară nu se guvernează prin rapoarte de conformitate și prin îndeplinirea jaloanelor din PNRR sau din alte mecanisme de finanțare condiționată. Are nevoie de conducători cu viziune națională, cu curaj și cu simțul responsabilității față de generațiile viitoare.
Pro-UEropenii de astăzi seamănă tot mai mult cu administratorii de provincie din imperiile de odinioară: bine îmbrăcați, bine vorbiți, perfect aliniați la linia oficială, dar complet detașați de realitatea și de suferințele oamenilor simpli. Ei nu conduc România. Ei o gestionează ca pe o filială.
Iar o națiune nu poate supraviețui mult timp condusă ca o multinațională. O țară nu se guvernează după un to-do list.
România merită mai mult decât executanți. Merită suverani la guvernare! A sosit timpul! Cireșul a înflorit și va face roade!
