Romani in uk
Europa, SUA și
Canada folosesc instrumente diferite pentru a-și alege lucrătorii străini, pentru
a le reglementa șederea și a le recunoaște calificările. Ce arată comparația și
ce înseamnă pentru companiile care recrutează internațional, inclusiv cele din
România?
Comisia Europeană prezintă „EU Talent
Pool” ca răspuns la lipsa de forță de muncă din Uniune, iar Canada își
justifică planul de imigrație prin nevoia de a acoperi deficitele din
ocupațiile cu cerere mare. Cu toate acestea, regulile nu devin mai relaxate, ci
mai selective: statele își aleg mai atent lucrătorii și urmăresc mai de aproape
ce se întâmplă cu aceștia după sosire. Întrebarea de fond devine, peste tot,
aceeași: ce poate face, concret, lucrătorul străin după ce a primit permisul de
ședere?

Foto: EY
Romani in uk Selecția contează mai mult
decât volumul
decât volumul
Canada face distincția între șederea temporară,
pe baza unui permis emis în scop de muncă sau de studii, și rezidența
permanentă. Planul pentru 2026–2028 reduce țintele pentru noile sosiri
temporare, de lucrători și studenți, la 385.000 în 2026, la 370.000 în 2027 și
2028, dar menține la 380.000 pe an ținta de noi rezidenți permanenți. În 2027
și 2028, 64% dintre aceștia ar urma să fie selectați pe criterii economice, iar
restul pentru reîntregirea familiei, ca refugiați sau din motive umanitare.
În SUA, numărul vizelor de muncă H-1B
pentru specialiști este limitat anual, iar când cererile depășesc plafonul,
candidații sunt aleși prin tragere la sorți. Din 2026, șansele nu mai sunt
egale: candidații mai calificați și mai bine plătiți au prioritate, fără ca
ceilalți să fie excluși. În septembrie 2026, un ordin executiv le-a cerut
autorităților să țină cont, la analiza cererilor H-1B, și de disponibilizările
făcute sau planificate de angajator pe posturi similare. Spre deosebire de
Canada, aceste măsuri nu privesc nivelul general al imigrației, ci criteriile
după care sunt analizate cererile.
UE pregătește, la rândul ei, un instrument
comun de recrutare: „EU Talent Pool”. Regulamentul a intrat în vigoare la 1
iunie 2026, iar platforma ar trebui să funcționeze pe deplin până la sfârșitul
lui 2027, cu participarea voluntară a statelor membre. Ea va pune în legătură
angajatorii cu candidați din afara UE pentru ocupațiile deficitare, însă o
ofertă primită astfel nu va da dreptul de intrare sau de ședere: procedurile
naționale de imigrare vor rămâne obligatorii.

Foto: EY
Romani in uk Ce se întâmplă după sosire
Canada pune accent pe acordarea
rezidenței permanente celor care se află deja în țară și au competențele de
care economia are nevoie. Categoriile noi anunțate în februarie 2026 pentru
Express Entry, principalul sistem canadian de selecție pe criterii
economice, includ cercetători și manageri seniori cu experiență de lucru în
Canada.
În UE, Directiva (UE) 2024/1233 privind
permisul unic, cu termen de transpunere 21 mai 2026, le dă titularilor dreptul
de a-și schimba angajatorul, în anumite condiții. După pierderea locului de
muncă, aceștia pot rămâne cel puțin trei sau șase luni, în funcție de durata
șederii anterioare, cât timp permisul este valabil.
În SUA, un lucrător H-1B poate începe să
lucreze, în anumite condiții, pentru un nou angajator imediat ce acesta depune
cererea. Dacă își pierde locul de muncă, poate rămâne cel mult 60 de zile, fără
a depăși șederea autorizată, iar autoritățile tratează această perioadă ca pe o
facilitate discreționară. În septembrie 2026, Departamentul pentru Securitate
Internă (DHS) a propus eliminarea ei, dar propunerea nu a intrat încă în
vigoare. Pentru cine ia în calcul o relocare, astfel de diferențe pot conta la
fel de mult ca obținerea primului permis.
Romani in uk Calificările intră în ecuație
La 15 septembrie 2026, Comisia Europeană
a propus o directivă privind recunoașterea calificărilor cetățenilor din afara
UE, cu standarde comune și proceduri finalizate în cel mult patru luni. Este
deocamdată doar o propunere, dar arată că recunoașterea profesională devine
parte a politicii de imigrație.
Canada leagă deja selecția de evaluarea
studiilor. În Express Entry, cine a studiat în afara Canadei prezintă o
evaluare a diplomei („Educational Credential Assessment”), obligatorie pentru
solicitantul principal în programul „Federal Skilled Worker” și pentru punctele
acordate studiilor. Evaluarea nu dă însă dreptul de a profesa: pentru o
profesie reglementată, licența se obține separat, în provincia sau teritoriul
de stabilire. Și în SUA, licența de stat cerută pentru o meserie se obține
separat de viză.
Romani in uk România: Aceeași
tendință, alte provocări
tendință, alte provocări
România urmează aceeași logică a selecției. OUG
nr. 32/2026 nu mai tratează unitar angajarea lucrătorilor din afara UE, ci face
distincția între două rute: viza D/AM1, destinată lucrătorilor înalt calificați
și altor categorii speciale, și viza D/AM2, pentru lucrătorii permanenți,
sezonieri și transfrontalieri. Pentru a doua rută, accesul depinde de lista
ocupațiilor deficitare, aprobată prin ordin al ministrului muncii. Ca în Canada
și în SUA, criteriul nu mai este doar existența unui loc de muncă, ci profilul
lucrătorului și nevoile reale ale pieței. În plus, procedura trece printr-o
platformă unică, WorkinRomania, unde angajatorii trebuie să se înregistreze,
iar pentru anumite rute și să fie autorizați. Astfel, statul controlează nu
doar pe cine primește, ci și cine poate recruta.
Cazul românesc arată însă că
un astfel de mecanism depinde și de stabilitatea cadrului juridic. În
septembrie 2026, Curtea de Apel București a suspendat executarea ordinului care
aprobă lista, până la pronunțarea instanței de fond. Ca urmare, pe platforma
WorkinRomania au fost dezactivate fluxurile aferente rutei D/AM2: înregistrarea
și autorizarea angajatorilor pentru această rută, precum și depunerea cererilor
unice. Ruta D/AM1 poate fi folosită în continuare de angajatorii care obțin
înregistrarea pe platformă pentru această rută.
Blocajul a determinat
autoritățile să caute o soluție. Pe 20 octombrie 2026, Ministerul Muncii a
anunțat că își continuă consultările privind deblocarea procedurilor de
angajare a lucrătorilor străini, iar pe 26 octombrie a pus în dezbatere publică
un proiect de modificare a metodologiei după care se întocmește lista. Un
termen oficial de reluare a fluxului D/AM2 nu a fost însă comunicat. Până
atunci, angajatorii care planificaseră recrutări pe D/AM2 au fost nevoiți să le
amâne sau să analizeze alte rute, acolo unde situația candidatului o permite.
Romani in uk Ce înseamnă pentru companii
Companiile care recrutează
internațional pot trage din această comparație câteva concluzii practice:
Profilul candidatului contează
mai mult. În SUA, un salariu mai mare crește probabilitatea ca un
candidat să fie selectat pentru viza H-1B, iar în Canada majoritatea noilor
rezidenți permanenți ar urma să fie aleși în funcție de studii, experiență
profesională și nevoile pieței muncii. Nivelul salarial și încadrarea postului
nu mai țin doar de negocierea ofertei, ci pot influența rezultatul cererii.
Statutul de după sosire
trebuie analizat de la început. Un lucrător cu permis unic în
UE poate rămâne cel puțin trei sau șase luni după pierderea locului de muncă,
în timp ce un lucrător H-1B are cel mult 60 de zile, iar această perioadă ar
putea fi eliminată. Candidatul poate ține cont de această diferență atunci când
acceptă oferta, iar compania, atunci când planifică transferuri interne sau
restructurări.
Recunoașterea calificărilor
trebuie clarificată din timp. În Canada, evaluarea diplomei
din Express Entry nu dă dreptul de a profesa, iar în SUA licența de stat se
obține separat de viză. Dacă recunoașterea nu este lămurită înainte de
relocare, angajatul poate ajunge în țara de destinație fără să poată începe munca
pentru care a fost recrutat.
Planificarea angajării trebuie
să pornească de la regulile în vigoare, nu de la cele anunțate.
Unele măsuri discutate în articol nu se aplică încă: eliminarea perioadei de
grație din SUA și directiva europeană privind calificările sunt doar propuneri,
iar „EU Talent Pool” ar urma să funcționeze pe deplin abia spre sfârșitul lui
2027. Altele, deși adoptate, pot fi suspendate, cum s-a întâmplat în România cu
ruta D/AM2. În practică, înainte de a comunica o dată de începere candidatului,
compania trebuie să confirme că procedura necesară este disponibilă, să prevadă
o marjă de timp pentru eventuale întârzieri și, acolo unde este posibil, să
aibă în vedere o rută alternativă.
Canada, SUA și UE folosesc instrumente
diferite, dar merg în aceeași direcție: contează mai puțin câți lucrători
străini sunt primiți și mai mult cine sunt aceștia și ce pot face după sosire.
Vor avea un avantaj companiile care tratează mobilitatea internațională ca
parte a strategiei de resurse umane pe termen lung, nu ca pe o soluție de ultim
moment.
Autori: Claudia Sofianu, Partener, People Advisory Services, EY România
Silvia Sîrbu, Manager, Immigration Services, EY România
