Romani in uk
Actorul George Costin lansează un mesaj dur la adresa administrației locale și a modului în care sunt gestionate instituțiile publice de cultură din București.
George Costin a relatat experiențe personale trăite în perioada în care a fost director al Centrului Cultural LUMINA. Actorul descrie un sistem pe care îl consideră ostil artei și profund politizat.
Potrivit lui George Costin, în cadrul unei audiențe obținute cu dificultate, unul dintre viceprimari s-ar fi referit la Centrul Cultural LUMINA în termeni jignitori.
„Știi care e problema lor, mă? Că nu-s ai nimănui. Nici PNL, nici PSD, nici USR…. eu ce să le fac?”
Așa s-a exprimat despre Centrul Cultural LUMINA unul dintre cei doi viceprimari, uitându-se la persoana din dreapta mea și arătând spre mine ca la ceva adus de pisică în casă, în singura audiență pe care am obținut-o cu foarte mare dificultate acum câțiva ani, când m-am dus să întreb ce fac cu tot patrimoniul acum, că primăria ne-a tăiat bugetul la jumătatea anului și nu vom mai avea unde să ne desfășurăm activitatea.
Niciodată nu cred că m-a onorat mai mult o declarație care s-ar fi dorit a fi o jignire. Ca om de teatru, a fi al nimănui, înseamnă că poți fi al tuturor. Adică poți face teatru pentru toți, nu doar pentru un trib sau altul.
„Ce susținere politică aveți?”, m-a întrebat peste o săptămână un senator, membru în comisia de cultură și la care m-am dus ca la Vatican să cer ajutor pentru că Primăria vrea să desființeze o instituție de cultură.
„Spectacolele noastre nu sunt politice. Noi facem teatru pentru toată comunitatea, iar publicul vine oriunde să ne vadă spectacolele, indiferent de opțiunile politice”, am răspuns.
„Totul este politică!”, mi-a replicat. „Ați înțeles? Să vă intre bine în cap, că vă învăț de bine: TOTUL este politică!”
„Înseamnă că sunt tributarul unor valori apuse”, am răspuns și am plecat la repetiții.
Mi-a fost clar după aceste episoade (și muuulte altele) că eu am o problemă. Viziunea mea despre teatru, ca un serviciu public, este o viziune demodată.
Dar, pe de altă parte, am văzut rezultatele. Am luat parte la una dintre cele mai importante construcții teatrale – trupa condusă de domnul Victor Ioan Frunză – și am văzut cu ochii mei ce transformări poate genera un fenomen artistic coerent, întemeiat pe performanță, altitudine artistică și accesibilitate. Am văzut cum publicul descoperă teatrul. Am văzut cum cresc și se formează actori. Am văzut cum renasc spații cenușii și uitate: Centrul Cultural Nicolae Bălcescu, un hol la Biblioteca Națională, un pavilion la Romexpo, un parter de clădire de birouri în Regie. Publicul care ne cunoaște munca a venit după noi, iar oameni care nu au călcat niciodată într-un teatru, l-au descoperit în cartierul lor. Oh, ar fi de scris o carte foarte groasă despre lucrurile pe care le-am văzut și le-am înțeles în peste 10 ani de lucru alături de maestrul meu. Dar până o să apară cartea, să vă spun ce am înțeles în 7 ani de director al Centrului Cultural LUMINA, din interiorul unui sistem care disprețuiește arta.
În acest moment – și îmi asum 100% riscul acestei afirmații – cel puțin în București, teatrele, de fapt instituțiile de spectacole nu ar mai trebui administrate de autoritatea locală. În acest moment, Consiliul General al Municipiului București nu ar mai trebui lăsat să gestioneze aceste instituții. Dacă se dorește salvarea lor și a identității culturale a Bucureștiului, este absolut urgent ca artele spectacolului în România să capete prin lege un Statut protejat.
Instituțiile de spectacol ar trebui să devină Instituții de interes național. Trebuie creat urgent un zid de protecție administrativă în jurul artelor spectacolului în România sau un pact pentru cultură pe 30 de ani care să asigure predictibilitate și buget multianual. Alungați birocrații din artă!
Sigur, s-ar pune problema cine să le administreze? Aici nu am răspuns clar, căci ar trebui să existe un soi de Casă regală care să ofere o protecție simbolică și o viziune „în secole”. Idei suicidale ca administrarea teatrelor prin fundații și ong-uri, au mai fost și vor mai fi. Nu am răspuns, cum spuneam, dar ceva trebuie să se întâmple…
Știu că este o utopie viziunea mea, dar am ajuns să gândesc așa pentru că trăim de fapt o distopie culturală. Administrația locală nu face altceva pentru cultură decât să proclame o realitate falsă pe care vrea să o construiască.
Viitorul instituțiilor de cultură, în București cel puțin, este hotărât de oameni care habar nu au despre activitatea teatrelor. Nu au călcat și nu vor călca niciodată în ele. Nu cunosc și nici nu sunt interesați să cunoască probleme reale ale instituțiilor de spectacole. Instituțiile publice de cultură au devenit mărunțișul negociat între partide politice, iar invocarea principiului ”artă ca serviciu public” este motiv de ironie.
Directorii au devenit o masă timorată de manevră și dacă au îndrăzneala să se opună sunt dați afară a doua zi. S-a întâmplat și o să se mai întâmple.
Ieri, ca exemplu al felului în care ne privește administrația, am fost chemat la o ședință unde o doamnă fără nume, dar care s-a recomandat consiliera domnului primar s-a uitat în ochii mei și mi-a spus că sunt într-o situație fericită, că după desființarea Lumina, voi avea 60 de zile la dispoziție să îmi găsesc ”servici”. Oh, Pașă, cât de darnic ești… dar eu nu am ”servici”, eu am o profesie.
Aș avea multe de povestit despre experiența de director LUMINA. Câtă realitate suportați?”, a scris actorul George Costin pe Facebook.
