La data de 5 februarie 1953 murea în închisoarea de la Sighet Iuliu
Maniu, unul din cei mai redutabili oameni politici români.
Iuliu Maniu s-a numărat printre cei care au construit România Mare.
Și-a început cariera politică în cadrul Partidul Național Român
din Transilvania, a reprezentat interesele românilor ardeleni în
Dieta de la Budapesta, iar în 1918 s-a numărat printre principalii
organizatori ai Marii Adunări de la Alba Iulia, care a decis Unirea
Transilvaniei cu România. Până în 1920, în calitate de
președinte al Consiliului Dirigent, a coordonat integrarea
administrativă a Transilvaniei în Regatul României, notează
Arhivele Naționale ale României, pe pagina de Facebook a
instituției.
În anii care au
urmat Marii Uniri a fost lider al Partidului Național Țărănist
(1926-1933, 1937-1947), de trei ori președinte al Consiliului de
Miniștri (1928-1930; 1930; 1932-1933), și s-a aflat în zona
marilor decizii politice care au construit România interbelică.
Principial și intransigent, s-a bazat mereu pe valorile democratice
pe care le-a slujit până la sfârșit, bucurându-se de o largă
susținere populară. Ca om politic, nu a făcut compromisuri, ceea
ce l-a transformat în vocea puternică a unei Opoziții care a
consolidat democrația românească.
Arhivele Naționale
ale României îl evocă pe Iuliu Maniu printr-o selecție amplă de
documente, care reflectă îndârjirea și curajul cu care în
ultimii săi ani de activitate politică (1945-1947) s-a opus
instaurării regimului comunist în România. Au fost ani în care,
pentru apărarea principiilor democratice tot mai lezate de politica
Guvernului Petru Groza, liderul național-țărănist a trimis
sistematic memorii pentru a atrage atenția asupra situației din
România. Un asemenea memoriu îi adresează la 23 august 1946 chiar
lui Iosif Visarionovici Stalin, căruia îi solicită respectarea
prevederilor Acordului de la Moscova și asigurarea libertății
„unei vieți democratice și de legalitate”.
În paralel a
conștientizat opinia publică occidentală despre abuzurile cu care
se confrunta societatea românească prin interviuri acordate unor
ziare prestigioase, precum „New York Times”, „Herald Tribune”
sau Agenției „Reuters”. A avut în această perioadă strânse
contacte cu reprezentanții Misiunilor diplomatice ale Marii Britanii
și S.U.A. la București, fiind încredințat la început că aceste
state vor interveni pentru a salva democrația românească. Sir
Archibald Clark Kerr, ambasadorul britanic la Moscova, a recunoscut
mai târziu cât de greu i-a fost să îl mintă pe Maniu când
acesta l-a întrebat dacă abandonează România.
Pe plan intern,
Iuliu Maniu a trimis numeroase memorii miniștrilor din Guvernul
Groza, în care milita pentru respectarea libertăților democratice
sau contesta rezultatele alegerilor din 1946, fraudate grav de
Putere.
Deși deținea o
avere modestă, așa cum reiese dintr-o notă redactată de Serviciul
Special de Informații în 1946, Maniu a fost ținta unei puternice
denigrări și discreditări în presa vremii, ceea ce însă nu
slăbit tenacitatea cu care s-a opus sistemului opresiv.
Într-unul dintre
memoriile adresate ministrului de Interne, Iuliu Maniu relatează
despre condițiile de-a dreptul inumane în care peste 800 de lideri
național-țărăniști sunt deținuți în închisorile comuniste:
„se pare că se urmărește suprimarea lor prin foamete. La toate
închisorile deținuții politici … dorm pe ciment fiindcă nu au
paturi și nici rogojini. Sunt plini de paraziți, fiindcă nu li se
dă nicio posibilitate de curățenie… în camerele lor sunt
obligați să-și facă necesitățile în hârdăul care infectează
aerul… Intelectualii, ofițeri superiori, sunt bătuți și
maltratați de către directorii închisorilor…”
Acest memoriu
demonstrează că Iuliu Maniu știa exact la ce se expune militând
împotriva sistemului și, cu toate acestea, el a continuat să lupte
pentru democrație.
A fost arestat în
data de 14 iulie 1947, în urma înscenării
de la Tămădău, alături de alți lideri P.N.Ț, printre care
s-a numărat prietenul și colaboratorul său apropiat, Ion
Mihalache.
Timp de 6 ani,
ultimii săi ani de viață, a cunoscut toate aceste privațiuni și
umilințele ca deținut politic în închisoarea de la Sighet.
Documentele
selectate fac parte din fondurile Direcția Generală a Poliției,
Iuliu Maniu, Colecția 50 și Colecția Documente Fotografice,
păstrate la Arhivele
Naționale ale României.
Foto sus: Iuliu
Maniu, președintele Partidului Național Țărănist (1926-1933,
1937-1947). (© Arhivele
Naționale ale României, SANIC, Colecția Documente Fotografice,
FII 4185)
Mai multe pentru tine…
